în faţa felinarului
o toamnã târzie
îşi aranja în pãr ultimul boboc de floare
în acea noapte cu melancolii parfumate
rãtãcea aleile unui parc
încã ştiut
îşi strânsese privirea într-un buchet
de flori de câmp
şi ambalatã într-o ploaie
i-o trimisese lui
rãtãcitorul aceloraşi alei de parc
cu vise aprinse în buzunar
primeşte privirea ei cu înţelesuri
cu clipe cu tãceri
de-atunci
în orice dimineaţã
când ea cocheta îşi spalã
cu rouã neînceputã faţa
el fredoneazã doamnei cu surâs de crizantemã
un refren
...iubirea nu dureazã doar o toamnã...
