îmi amintesc într-o toamnã
am gustat ploaia
apoi am rugat-o sã-ţi potoleascã şi ţie setea
din palmele mele
te-ai întristat atunci
cãci degetele şopteau trecãtorilor
secretele îndumnezeite
ale ochilor tãi cenuşii
într-o tãcere
mi-am luat de mânã umbra
şi-am rãtãcit
pânã ţi-am aflat înserarea
m-ai privit nevrednic
şi mai presus m-ai mângâiat
cu emoţia modelãrii unui lut cald
dar
sub acelaşi cer
ai fugit în braţele altor ploi lungi şi desfrunzite
