pentru tine
trezeam rãsãrituri cu ochii închişi
la intervale mãsurate de rãsuflarea ta
precum pictorul
ce-şi slobozeşte
la rãstimpuri
cãluţii de mare
în adâncuri de suflet
atunci
purtam în nãri simfonii
şi-mi acopeream ochii
cu ceruri mai înalte ca zborul lui Icar
acum
te chem cu bãtãi de inimã
sã-ţi mângâi neliniştea de dupã furtunã
cãci azi
în singurãtatea icoanei
spaţiul flãmând
îţi devoreazã revenirea
