norii curg în prelungirea vaporilor ca smoala
lumina difuzã împrãştie mituri albe
la câţiva paşi distanţã
de apusurile lor
vorbele miros a Sfânta Treime
şi cugetã
iscodiri înhãmate la talpa veacului
orele îmi scârţâie osiile ameninţãtor
şi-mi stropesc cu agheasmã
ceasuri fãrã nume
lutul meu
modeleazã cazania unei vremi lepãdate de geniu
ce-şi învãţase ultimã lecţie încã din prefaţã
timpul mã poate devora cu nerãbdarea-i
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cu nerãbdare ne mãsurãm anii spre apus.
aveţi dreptate, d-le Tudor.
cu respect.