timpul nescris
se strecoarã
în crãpãturile anemice
ale unei cruci în acalmie
deschide câte un ochi
sã priveascã
pânã la dojanã
banalul acestei vieţi
slova
risipitã de vremuri
în mãrimea paşilor de cãlugãr
a renunţat sã se mai nascã
îşi scrie ultimile pagini din psaltire
cu mâinile însângerate de-nãlţimi
anii
cu capul plecat
se plimbã pe la icoane
rugând
sã li se smulgã vârsta de pe chip
anemici
se scaldã-n întunericul tãcutei veşnicii
