Existã o Poezie nãscutã în locuri care contamineazã şi impregneazã sufletele de ceea ce lipseşte. În practicã persoana este din ce în ce mai abstractizatã şi încadratã în logaritmii cu care ne construim o existenţã uşoarã, se lipeşte de o parte din realitatea naturalã. Vede, deci, în iluzia ce se extinde peste mãsurã, cu care pãşim umbra feroce a limitelor. De aceea eu cred cã sunt de citit cãrţi care ne pot însoţi în cursul vieţii; care pot hrãni sufletul rãtãcitor şi îmbogãţi de înţeles clipele ce trec cãtre infinit. Poezia îmbogãţeşte ceva de care în vidul universal şi rece, încãlzeşte cu o mângâiere copilul adânc ascuns în ochii celui ce o trãieşte.
