Încãtuşat; tinã,
În ochi şi am vãzut,
Cã în cuvinte nu plouã
Şi nici aur am gãsit.
Fiecare pas când mai iubit
Şi am lãudat strigãtul, lãmurit:
Mai întins peste vestitul de albastru,
Sincer sufãr… .
Doar lãsând şi intuind în ideea,
Liniştit ca un cântec pentru nenãscuţi,
Am întins pânã la Soare,
Ca sã te revãd într-un cuvânt, o şoaptã.
Mângâierea legãmântului cel rãtãcit,
Suflã din deşertul mãrii din trecut,
Se prelinge în lacrimi peste buzele arse,
În clar de Lunã, în lac şi vise de infinit.
