Aşterne fiecare rãsuflare în apus şi note,
Retrãgând tot ce ai simţit pãmânt:
Ca valul, spumã, ţãrm, pânzã şi cuvânt;
Nu regãseşti fericire decât departe şi deoparte.
De-ai fi fluture ai purta gând şi nemurire
Într-o idee ca un parfum -respirul frumuseţii-
Pe o petalã, picãturã de tihna tinereţii,
O nãlucire, cu un zâmbet… o nãlucire.
Ce-ar fi Luna sau adierea mãrii în joc,
Nisipul ce mãsura fiecare susur de buze
Şi cine… încãlzeşte mai mult: dacã nu inima,
Soarele în ziuã, s-a vestit pentru luminã?
