“noi suntem visãtorii de vise
rãtãcind pe malul singurãtãţii
aşezaţi lângã pârâuri secate
pierduţi de lume şi uitaţi de eaâ€
(Arthur O’Shaughnessy)
tu vii mereu sã-mi amesteci culorile
pe pânza mare
imaculatã
sunt spectatorul 1453
al propriei vieţi
3
4
7 D
şi ar trebui sã ronţãi cuminte
popcorn
ca toţi ceilalţi imbecili
dar vii tu
te faci comodã
chiar pe retina mea
surâzi complice
refaci cadru dupa cadru
îmi desfaci cravata
sã-mi numeri erecţiile