un singur butoi
mi-a rãmas
şi acela dogit
mâncat pe alocuri de carii
în faţa ferestrei sparte
prin care ţi-ai aruncat
mai întâi inima
şi apoi chiar trupul
ud de coşmaruri
nici acum n-am înlocuit
sticla rãmasã
de atunci ameninţãtoare
ca un rechin
ci doar capul
strecurat printre cioburi
l-am lãsat acolo
sã umple ultimul butoi
cu lacrimi
pentru tine
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
...şi lacrimi multe poate-or sã mai curgã, durerii neputând s-ajungã...
