Ea stã şi aşteaptã s-apari la luminã
cu pielea ei arsã şi ochii în soare,
cu gânduri absente pierdute-n odihnã,
urechile-atente spre orice chemare...
Atât de frumoasã şi-atât de strãinã,
în ora târzie ţi-a scris o scrisoare;
ea stã şi aşteaptã s-apari la luminã
cu pielea ei arsã şi ochii în soare...
Nu-i nimeni pe stradã şi nimeni de vinã
cã-n timpul şi clipa de însingurare,
atunci când oraşul în zvon şi rumoare
vuieşte ca pulsul de fire sangvinã...
