Mergi pe strazile capitalei
Unde zapusala de foc,
Te face sa vezi licurici.
Devi claustrofob sperand sa iesi afara
Dar afara e soare,iar Dumnezeu te priveste cu lupa,
Si devi un limax ce nu mai are scapare.
Vrei sa fugi dar trec orele
Iar tu tot n-ai ajuns.
Se stinge cerul
Dar becul inca frige
Iar a doua zi nu spera ca va fi diferit.
Traieste,simte,phoenixul a renascut.
Iar tu revezi stelele,desi trecu noaptea
Si ramai ametit.
Ti-ai dori sa-ti poti potoli setea cu o gura de apa,
Dar se evapora imediat,
Ca un mac ce-l admiri
Si petalele-i cad imediat.
Pe corp iti curge un rau,
Iar curand devine-o delta,
Si mustele si tantarii navalesc pe tine nauciti.
Bucurestiul devine-un desert,
Chiar acum eu vazusi o oaza.
Ma duc si ma apropii si vad ca era doar o casa-n constructie
Si fie sa fie ca un desert,nisipul imi intra in ochi.
