Somnul îşi cãrase cochilia lãsând urmã pe perna mea/nu-mi lãsase nici un vis în minte /nici mãcar fãrâmã de speranţã ca nişte seminţe din care sa îmi încolţeascã o minune care sã mã facã sã suspin.
Neaşteptat ,ca o lãcustã sãltând poiana în zi de Boboteazã,a venit curioasã pasãrea cãlãtoare a sufletului meu ,iubirea./ M-a ciupit de umãr,a încercat sã îmi între în coşul pieptului /de parcã mi-ar fi ghicit voia.
Acum s-a cuibãrit-alint in oftatul meu.
