Din clipã se naşte o tãcere nesfârşitã
cuprinsã de mister ţi-e privirea
şi se nãscu în mine iubire
secunde au fost şi mi-ai adus fericirea.
Mã priveşti cu ochi de copil,
sufletul ţi-e arbore foşnitor
la umbra ta gãsesc liniştea şi dincolo de stele
pe braţul tãu visez, te privesc
şi de tine mi-e dor.
De vorbeam şi cuvintele se sfârşeau
inventam norii pictaţi de vânt
şi de orele nu mai existau
adunam frunzele toamnei
cu mâinile goale, de pe pãmânt.
