Eu, sclava visurilor mele,
mai cant un vers la ceas de seara
si ma intreb de ce mi-s degetele grele
sa fie oare, ca nu-i luna clara?
M-am asezat cu clipele alaturi
stam singure pe patul plin cu stele,
le povestesc cum viselor vand ponturi
si-apoi fug repede spre cele ale mele.
Eu, sclava nestiuta a iubirii ma ascund
in lumea mea cu zmeie colorate
si chiar de palmele mi-s grele si mi-asud
zambesc dracesc, dar si gingas cuvintelor voalate.
