Din zborul amintirilor
inca modelez contur stelelor
si cu fiecare zbatere de geana,
sufletul imi sta felinar noptilor.
Cu fiecare strangere de inima
zamislesc lacrima ce strapunge luceferi,
depasesc conturul si dincolo de el
ma regasesc in suflet de nuferi.
Imi tremurau bratele atingand cerul
nestiind ca mi-au crescut aripi
ce-mi zdrobeau visele inca nenascute,
iar in urma mea pamantul nastea aburi.
Atunci am fugit desenand alt contur,
am alergat vesnicii cu sufletu-mi de mana,
in tacere mi-am sarutat sperantele de lut
si pret de o clipa m-am asezat pe un colt de luna.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Poezia abundã de imagini ce se succed în timp şi spaţiu. Dar cine are simţul poeziei, le vede.
