Incepusem sa ma joc
in tot ce e firesc
sfarseam incet de dor,
in spatiul gol al sufletului
vopsind cu visele decor.
Nu mai vedeam fara lumina
ce prin feresti se strecura
norocul se ivi de unde?
din spatiul larg
o, mica insula a mea.
Tristetea mea-i o joaca de copii
ce ne stramuta peste timp,
tristetea ta imi pare,
iubirea ce mi-o darui
insemnul ce pe rana pune sare.
Privindu-ma cum vrei sa tac
imi ceri chirie, pe ce crezi?
pe visele ce-n asfintit ni le-ascutam
atunci pe cand,
eu tu eram.
