Daca totul ar fi atat de simplu
incat sa inteleg de ce stelele cad,
daca nimicul s-ar prechimba
in frenezia mangaierilor tale,
daca, doar daca ar fi,
privirea ta ar topi flacari ce ard...
Doar visele vorbesc nedeslusit
jucandu-se nebune in bratele tale,
si diminetile ce murmura zorii
rosesc, se ascund, se saruta frenetic
apropiindu-si buzele intr-o eterna mirare.
Si daca numic nu e simplu
neintelegand de ce stelele cad
si totul se reduce la un simplu- daca,
deschid usa viselor, le las sa intre in casa,
le ofer statutul de musafir
refuzand titlul de om cu inima seaca.
