Daca as putea strange in pumn toata durerea ce se risipeste odata cu fiecare respiratie pentru a o putea strivi... Daca as putea anula tristetea ce indiferenta se aseaza pe talerul existentei, daca as putea accepta totul ca pe o mana cereasca, fiind pe cat se poate de constienta ca si suferinta poate innobila...Nu o suferinta crescuta din samanta interioara, ci acea suferinta care ti se serveste si esti obligat sa o ingurcitezi doar privind din afara la cei fara constiinta, la cei care sunt incapabili de acea traire pe care chiar si animalele o poseda:mila.Nu incape vorba de mai mult,Doamne fereste, ci doar de umanitate. Cu cata cruzime fara margini se pot manifesta asa-zisii semeni, cata dreptate avea Cioran numindu-ne javre bipede, bestii cerebrale, imbecili viermi de pamant. Cu cata pricepere stiu sa manipuleze minti si suflete, cu cata dezinvoltura aseaza totul in asa fel incat sa fie siguri ca distrugerea se produce in totalitate. Si daca ar fi doar o traire personala as fi multumita, insa din pacate totul se petrece la scara indeziderabil de mare. De aici deriva dezastrul existential si totala satisfactie a celor ce vor sa ne dea o lectie de viata. Cu cata detasare te privesc in ochi pentru a se asigura ca braconajul a avut efectul scontat, cu cata inocenta calca pe suflete, sperand ca vor deveni cat mai curand suflete cadavre, la fel ca si ale lor. Razbunarea ii face sa simta ca exista, le da acel impuls muribund in virtutea dorintei de a respira in continuare,in neputinta lor in sfarsit se produce ceva, agonia lor fiind doar una cerebrala. Si cu toate ca ingenuncherea este cu atat mai dureroasa cu cat merg mai departe, sa se stie ca totul este perfect constientizat, ca sunt lasati sa batjocoreasca doar pentru ca cei ca noi, asa-sisii ingenunchiati le permitem privind cu durere si detasare constienta,privire ce ne inalta tocmai prin faptul ca inca mai avem decenta, mila, puritate si bunatate. Bieti mutilati de suflet, habar nu au cat de bucurosi suntem stiind ca niciodata nu vom ajunge ca ei si cat de castigati ramanem pastrand in noi tot ce Dumnezeu ne-a daruit mai de pret:DRAGOSTEA.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bieti mutilati de suflet, habar nu au cat de bucurosi suntem stiind ca niciodata nu vom ajunge ca ei si cat de castigati ramanem pastrand in noi tot ce Dumnezeu ne-a daruit mai de pret:DRAGOSTEA.
Ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc astfel, care au curajul sa si rosteasca astfel, ma bucur ca exista acest cenaclu care ne uneste pe un taram accesibil doar noua.
