De sufletul si ratiunea sunt in consens
sa ne sopteasca si noua,
de sunt dusmani ca jivinele
sa va divulge macar voua...
Nu-i ratiune, ori e suflet prea plin
cineva sa imi raspunda,
gandesc, masor timpul dar simt
stropi de iubire ce bat la poarta sufletului,
fiecare celula incercand s-o patrunda.
Pote trebuie sa-mi reglez inima
cu imbusuri pe masura gandirii,
ori sa devina uitarea
unica ratiune a firii.
Stiu ca nu stiu mai nimic
dar simt ca totusi gandesc ceva,
stiu ca unu plus unu ilogic,fac unul
insa mai poate atinge sufletul cuiva?
