Toamna tarzie, tacere...
doar vantul mai sufla
risipind frunze stinghere
ce-si alinta tristetea,
si-ncet se aduna
la picioarele mele.
Ingenunchez la trunchiul unui tei,
privesc cum se apleaca golas
cu crengile raspandite
deasupra ochilor mei.
Aroma toamnei incet ne cuprinde
stiind ca de-acum totul se stinge,
iubirea strigand-o
priveste spre ziua de ieri,
si-asteptam inclestati amandoi
alte noi primaveri...
