Imi las simturile
sa pluteasca pe aripi de fluture,
vreau sa m-asez la masa tacerii
sa fiu tot si nimic,
sa fiu clipa ce singura
se preschimba-n iubire.
Cu capul plecat, cu privirea adancita
in taceri ce parca nu au sfarsit,
strang la piept genunchii mei goi
si talpile picioarelor mi le spal
cu lacrimi ce de niciunde parca au venit.
Stau o vreme asa,
fiind un simplu cocon amortit
in propria-mi incatusare,
nu vreau sa mai simt, sa gandesc,
nu vreau sa devin iarasi fluture
sa zbor prefacandu-ma
ca intre mine si iubire
e doar un simplu pas, sau
doar o clipa ce imediat se uita si moare.
Stau de-o vreme asa
si totusi simt ca sunt om,
stau de-o vreme asa
chiar de iubirea ma doare...
intr-o zi, poate voi putea zbura din nou...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"de-o vreme"
"simturile" tale capata o alta culoare...
