De-abia atunci cand te risipesti in mizerie, cauti sa traiesti cu adevarat curat.Sa am curajul de a respira fara sa-mi fie frica ca am sa parjolesc totul in jurul meu, sa am curajul de a-mi lasa iubirea la poarta fiintei, sa pot ingenunchia lumina sufletului meu ce pare infinita?Am sa plec capul in fata Universului.Limitarea mea este un obstacol de netrecut, ma invinuiesc pentru faptul ca stiu si pot iubi, iar acest lucru reduce Libertatea, libertate desprea care nu cunosc mai nimic, dar pe care imi doresc a o atinge. Dar cum sa faci pentru a te elibera de tot? Daca Dumnezeu ar veni si mi-ar sopti la ureche? Am sa las cerul sufletului meu deschis, fiecare clipa buna sau rea ciocane la usa sufletului meu si ma resemnez a le primi. Nimic in viata nu este intamplator.Candva credeam ca daca privesc la soare ma incalzesc, ca daca beau apa imi trece setea, insa m-am inselat tot din vina mea.Nu vreau sa ma mai mint, ar insemna sa-mi anulez definitiv fiinta.Ar fi tradarea majora, coborarea in iad de viu.Trebuie sa incerc a ma ierta pe mine, trebuie sa lupt cu propria inima, altfel nu voi fi decat prizoniera propriilor iluzii.Trebuie sa las usa sufletului meu deschisa, altfel totul va fi in zadar.Il rog pe Dumnezeu sa bata si la usa mea, iar Dumnezeu este iubire.Eu iubesc...iar El stie !Iubesc viata, iubesc fara limite,Dumnezeu nu are limite.
