Sa fie oare atigerea aceasta
aripa unui gand,
sa fie oare clipa din noi
infinitul caruia ne rugam
cu tampla plecata?
O lacrima uitata
usor se aseaza
acolo unde doar visele se frang...
Sa fie iertare, sa fie zambet,
sa fie tot ce as vrea sa fiu,
si sufletul de-acum mi-l plec
in fata Icoanei din care
zidire sunt fara sa stiu...
