Sunt prizoniera propriului vis
din care m-am trezit uimita,
umilita de regrete...
fasii de culoare
ce prea strident m-au colorat, m-au cuprins...
Sunt prizoniera propriei constiinte
de neanteles, drum fara de ales.
Prea multa culoare in sufletul meu,
prea vie este trairea mea.
Mai bine muribund
aleg de acum a trai,
decat sa gresesc alergand
prin suflete imaculate, pustii...
Nu sunt nimic mai mult decat
praf de stele, tacere, amurg,
nu sunt nimic mai mult decat
un simplu om.
Acolo sus, nu am cum sa ajung...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
da, prea mult sau prea putin
e relativ
daca totul ar depinde de noi
atunci ar trebui sa ne ingrijoram
