Ce se mai poate spune despre Rãducu …
Ce se mai poate spune despre un om ferice
Ce-a încercat sã zboare mai sus decât un nor ,
Dar care , ca o fiinţã ce vrea sã se ridice ,
Lovitu-s-a de rãul şi vrajba tuturor
Acelor ce-n prostie , ori purã reavoinţã ,
Curmat-au prea devreme , un merituos Destin !
Neînţeles de alţii , vizat de suferinţã ,
Plecat-a cãtre Ceruri , ca orice bun Creştin ,
Spre-a scrie şi acolo , în viaţa cea eternã ,
Poemele-ndurãrii , iscate mai mereu ,
Şi a aprinde-n pace , mirifica lanternã
A milei şi iubirii de om şi Dumnezeu !
Aici , de bunãseamã , poemele-i se gatã ,
Atâtea fiind gãsite de cei ce l-au iubit !
De-acum , cam într-o lunã , un Ȋnger fãrã patã
Veni-va sã ridice coletul erudit ,
Ducând apoi cu Sine , şi Mila , şi-Ȋndurarea
De care-a dat dovadã sfiosul scriitor !
Drum bun , de-acum , Rãducu ! A ta sã fie zarea
Deschisã cãtre-acela de care-mi este dor ,
Şi-a ta şi poezia ce se-nfiripã-n stele ,
Spre Tatãl , Fiul , Duhul , şi Maica de-Ȋmpãrat ,
Uitând Acolo viaţa , cu toate cele rele
Trãite-aici … ! Cu Domnul , fii binecuvântat !
Amin !
De la Cei ce te-au iubit : Mihaela (Soţie)
Aurelia (Cumnatã)
şi Horia (Fratele mai mic)!
Pentru fratele meu , Radu COSTINA , în veşnicie !
(1954 – 1999)
|
