De-ai fi crescut cândva din mine ,
Din visele ce mi-am dorit ,
N-aş fi crezut mai mult în tine
Şi-n clipele ce le-am trãit .
Eşti plãsmuitã-ntr-o minune
Cu chip şi suflet de idilã ,
Din tot ce e mai bun în lume
Natura-ţi picurã subtilã ,
În ochii tãi de zânã bunã ,
Când calzi din gene se desprind ,
Mã simt plutind ca-ntr-o lagunã
Ce unduind mã ia … vibrând …
Şi lin, purtat de ape-adânci
Mã las vârtejului de vise ,
Când firul lor se-agaţã-n stânci
Mã-ndrept spre maluri neatinse
Ce nu rãsar sub gând sau faptã
Lipsite ţãrmuri de izvor ,
Doar un tãrâm fãrã de patã
Spre care-aş vrea sã te cobor .
