Frumoasã, te-nfiripi seninã
Din miezul caldelor iubiri,
Natura toatã se închinã
La revãrsarea-ţi de priviri.
Pãleşte totul în culoare
Şi se strecoarã tremurând,
Mult mai frumoasã ca o floare,
Mai tãinuitã ca un gând
Te-aduni, te dãruieşti visãrii
Cu voluptatea ta de crin,
Ca un adânc tihnit al mãrii,
Ca uşurarea din suspin.
Şi zilele-mi rãsar din tine,
Iar frumuseţea ta mã-mbatã
Şi te cuprind mai mult în mine
Cu mlãdierea ta, curatã.
