Ce iunie rece, cu-o asprã ursitã,
Cu-o zânã departe, ce-mi este iubitã,
Cu mâini obosite, cãzute pe trup
Şi gândul de ea ce nu pot sã-l rup,
Ce iunie aspru, cu ploaie de gene,
Cu visul din mine ce singur se teme.
..........
Adânc şi ascuns de vorbele tale
Îmi trec peste clipe privirele goale.
Ce trist îmi rãsunã când pleci mersul Tãu,
Te strângi de la mine-n pãrere de rãu
Şi-mi laşi tot parfumul prin ochii Mei grei
Sã curgã prin mine miresme de tei.
Un iunie aspru, de crud calendar
Şi dorul de tine mi-e tot mai amar,
Mã simt mai uscat ca floarea din glastrã
Şi-alerg sã te vãd, târziu, la fereastrã.
Îmi sunã ajunul tristeţii postume
Sfârşind între chinuri dorinţe nocturne,
Iar trupul mã doare de-atingerea ta
Prin bolta trãirii din noaptea mea grea.
Un iunie aspru mã leagãnã rece,
Când pomii dau roade prin vara ce trece,
Mã sprijin de visul cu tine trãit,
De orele-n care şi tu m-ai dorit.
