Cãlãtoria cu autostopul nu este o idee prea bunã pentru domnişoarele naive sau pentru cele care-şi doresc o viaţã decentã: sã se mãrite, sã nascã prunci, sã-i creascã şi sã-i educe. Existã, însã, momente în viaţã , când nu ai nici o alternativã la o soluţie proastã. Un asemenea moment este şi pentru Marina, acum.
A primit un post în învãţãmânt, la dracu-n praznic, departe de casã. Mijloacele de transport în comun pânã acolo sunt limitate. Familia nu-şi permite sã-i dãruiascã fetei, la absolvire, un autoturism proprietate personalã , iar drumul cu taxiul ar fi prea costisitor. A rãmas singura soluţie: autostopul.
Marina a fost înţeleasã cu un tânãr con-sãtean sã facã nuntã cât de curând. Doar ce se va aranja la noul loc de muncã , apoi se vor vizita sã punã la cale amãnuntele. Prima vizitã a fãcut-o el, Doru. În satul Marinei a ajuns cu chiu, cu vai, tot cu ,,ia-mã, neneâ€. Copii modeşti, ce sã-i faci!
Petrec împreunã câteva ore de vis, dupã care trebuie sã îşi ia rãmas bun. Datoria îl cheamã pe bãiat. Doru, sãrac! Marina, sãracã! Fiecare munceşte pentru ziua de mâine. Fata promite cã-l va vizita. În drum spre el se întâmplã ceva: cãlãtoria cu autostopul.
Fata este obligatã, într-un mod destul de brutal, sã descopere cã mai sunt şi alţi bãrbaţi pe lume, în afarã de Doru al ei. Se simte vinovatã şi eliberatã , în acelaşi timp. Renunţã sã-şi finalizeze scopul cãlãtoriei, nu-l mai întâlneşte pe Doru şi Doru nu o mai viziteazã pe Marina.
