De-a lungul unei vieti atatea intrebari
Ne poarta mintea noastra pe multele carari
Tesute de hazard sau poate de destin
Uitand ceea ce suntem pentru ce-am vrea sa fim.
E drumul tare lung si-i calea-ntortocheata
Ajungem prea tarziu sau poate niciodata
Caci saraci in spirit,supusi multor confuzii
Pornim la drum ca sclavi ai unor vechi iluzii.
Cautam raspunsuri in cele patru zari
Purtand cu noi aceleasi eterne intrebari
Sperand ca intr-un munte retras sa mediteze
Se afla vreun sihastru ce-o sa ne lumineze,
Ori poate-ntr-un altar sau poate intr-un templu
Gasi-vom vreo sutana demna de exemplu.
Noi nu-L putem cuprinde si nu avem stiinta
DE Dumnezeu ca stare,eterna constiinta
Nici nu-L vom pricepe si nici nu-L vom cunoaste
Cat timp plangem la ziduri si ne rugam la moaste.
Ne nastem toti egali dar iata devenim
Ceea ce ne convine,nu ce-am putea sa fim.
Desi nascuti din Tatal si-am mostenim Divinul
Urmam calea cea larga asemeni cu strainul.
E trupul templu sfant si-n el salasluieste
Suflarea Celui Unic,al Celui Care este,
Dar fricile din noi ne-mbolnavesc gandirea
Si-n loc sa dobandim,cersim doar mantuirea.
Zadarnici pelerini tot colindam prin lume
Sa intalnim pe Domnul intr-un punct anume
In loc sa-nchidem ochii calatorind apoi,
Catre acel Divin ce locuieste-n noi
Oprind mintea sa zburde,uitand putin de frici
Putem sa fim oriunde...oriunde e aici.
Ne chinuie launtric un dor de mantuire
De-a lungul unei vieti anosta si subtire,
Visam la nemurire dar fatalisti ai sortii
Ne insoteste-n viata umbra rece-a mortii.
P.S.
Cuvantul ce-L dintai,ce raiul ni-l descuie
Noi,nu L-am priceput si L-am batut in cuie.
