Grig ar fi vrut sã o întrebe de ce nu l-a învãţat nici un cuvânt românesc cât a fost mic dar ar fi trebuit sã ţipe ca sã-l audã Dada şi i se pãrea o impietate. Aşa cã-i pupã mâna încã o datã, îi lãsã aproape toţi banii pe care îi avea îi portofel, îşi luã rãmas bun de la Tache, întrebându-l în glumã dacã nu are chef de o trântã cã a cam ruginit de când a venit în provincie, apoi plecã.
La ieşirea din curte toţi puradeii şi toate pirandele din sat stau buluc pe uliţã sã-l vadã. Nu recunoştea pe nici una dintre tinerele curioase şi cum nu avea darul vorbirii nu le adresã nici un cuvânt. Înaintã privind în zare spunându-şi cã nici numele lui Tache nu l-ar fi reţinut dacã nu ar fi fost povestea cu balta şi desele bãtãi pe care le încasase de la acesta.
Se întuneca. Un cârd de ciori zbura cârâind spre lunca râului unde îşi avea cuiburile. â€ŢTuciurii ţiganii şi ciorile, tuciurie noaptea, tuciuriu şi eu!" gândea Grig. Zâmbi amintindu-şi cât de des fusese numit cioarã din copilãrie pânã acum, se obişnuise, nu-l mai deranja!
Cum drumul pânã în oraş era de câţiva km, meditã un timp la profeţiile bãtrânei şi mai ales la tatãl sãu, de a cãrui moarte fusese mult timp marcat, şi pe care, copil fiind, o legase de prezicerile Dadei. Acum, gândind logic, îşi spuse: â€Ţla rãzboi mor mulţi oameni şi evident din cauza armelor de foc!".
Îşi aminti cum îl obliga maicã-sa în copilãrie ca sã-nveţe chimie, biologie, fizicã, iar el, pe atunci, se întreba ce-i trebuiesc lui toate astea, când poate sã fie liber ca pasãrea cerului? Acum, libertatea asta i se pãrea destul de tristã. Tanti Olga, mai diplomatã, îl lua la mişto, fin, şi-l fãcea sã înveţe numai aşa ca sã-i arate ei cã ştie şi poate: ,,vai puişor dar tu chiar ai învãţat sã citeşti!", ,,lasã dragule, nu te obosi, cã astea nu-s pentru orişicine!", ,,ei nici maicã-ta nu a fãcut decât şcoala medie sanitarã, ce crezi cã o sã poţi tu mai mult?!" Iar când vedea cã el, câteodatã, chiar o ia în serios şi nu mai învaţã, îi recomanda nişte stâni, pe valea Prahovei, sã se ducã acolo sã mulgã oile sau la salubrizarea oraşului cã, oricum, lucreazã noaptea şi nu o sã-l ardã soarele! Când dorea sã-l provoace la lecturi suplimentare îi spunea câte un amãnunt mai deosebit din viaţa autorului ,,ei şi Spinoza a şlefuit lentile ca sã se întreţinã!", ,,de nevoie, e bun şi un butoi drept locuinţã, a demonstrat-o Diogene dar în climatul subtropical nu la noi!"
|
