- Mãi Aurele a zis sorã-ta Tinca sã te duci la ea cã bãrbatu-sãu trage sã moarã, toatã noaptea i-a ţinut lumânarea! Dar sã iei şi vioara, sã-i cânţi ceva ca pentru ultima datã.
Tata nu s-ar fi dus cã avea treabã prin curte… nana Tinca stãtea departe, ar fi trebuit sã meargã vreo doi km dus doi întors. Cum ştia cã sorã-sa e cam şotioasã a întrebat:
- L-ai vãzut, era chiar aşa de grav!?
- Nu… cã zicea cã abia a aţipit dupã o noapte de zbucium şi nu-l mai deranjeazã!
Când s-a întors tata, seara, cu o damigeanã şi cu chef, a povestit cã de fapt unchiul Ion era la Galaţi sã mai ducã câte ceva copiilor iar nana, în lipsa lui, se gândise sã punã de-o paranghelie!
Noi suntem patru fraţi şi toţi botezaţi de surorile tatei de aceea aveam patru â€Ţnane". Noroc cã nu şi-a pus mama mintea sã facã atâţia copii câte surori avea tata!
