Viaţa e o piesã albã,
Linã şi plãpândã,
Ce strãbate porii
Unor vremuri vii,
Neschimbatã suferinţã
Ce ajungi sã lupţi,
Pentr-o viaţã fericitã
Într-o mânã de voinici.
Glasul plânge fãrã rimã
Şi aşteaptã ca sã vii,
Dintr-o scorburã îngustã
Sã aduci sclipiri.
Fericirea zburdã
Pe pereţii transpiraţi,
Fãrã nici mãcar o grijã
Eu mã duc şi salt.
Când îmi vãd piciorul atârnat
Eu o iau la vale printre saci.
