Dincolo de gândul nostru, cerul pare-a fi o floare
cu petale-n strãlucire care parcã-ar vrea sã zboare,
cu miresme de salcâm rãspândite-n prag de searã,
ca pe vremea-ceea când ne-am iubit întâia oarã.
Apele se scurg sub zarea unde noaptea cresc coline,
ziua se grãbeşte-n umbra valurilor cristaline
şi se contopeşte cerul cu sclipirea apei calde,
tainic pregãtindu-şi norii în oglindã sã se scalde.
