În cartier
Rar la noi, în faţa casei,
liniştea aduce somn.
Ba mai mult, maşini de lux,
peste drum, parcate-n grup
fractureazã şi-ntrerup
vacarmul vocii în aflux
şi-n doi timpi, treci la nesomn,
fãcând loc nervos, grimasei.
Mingile de joacã par
desumflate şi pleoştite
de la şuturi cu putere,
date cãtre cine cere,
iar din vorbe nerostite,
explodeazã nuclear
înjurãturi, de faci otite.
Se aude fluieratul unui tren
din gara micã...
ce pãcat cã trece-ncet,
fãrã grabã, fãrã vlagã!
Parcã-i moşul cu desagã,
ce-a venit de la bufet
furnuit de-alcool sã zicã
cel mai jos cuvânt obscen.
Dar vã spun, nimica-i totul
despre toate, toate-acestea
dacã nu vine salvarea,
cu sirena ricatã
şi lumina-i rafinatã!
Curge-ncet, pe ochi sudoarea
când vã spun acum povestea.
S-au dus somnul şi confortul!
|
