În suflet, în adânc, sunt doar o visãtoare.
Privirea de sub pleoape doar pe visãri îmi şade.
Mã însoţeşte-n drum, spre turnul de smarald
melancolia toamnei, în care norii-mi scald,
de unde ploi mai reci îmi curg precum cascade
cu voaluri arãmii, tãcut, sã mã-mpresoare.
În urma mea, pe tãlpi, tresaltã picuri reci
ce se prefac în pãsãri, cu aripile mari.
Privirile opresc o clipã cãtre soare
dar ploaia asta cade pe ochi, fãrã-ncetare
şi norii cãlãtori, îmi par nişte hoinari
ce fac din ploi târzii, fantastice poteci!
