Uneori
Uneori mai zbor,
peste câte-un nor,
peste câte-o razã
ce-n cãderea ei ciudatã,
regãseşte-n zile reci,
iarna-n frunze agãţatã.
Uneori mai cad,
cu un vânt nomad
peste dealuri albe
cu zãpezi sclipinde,
unde-n verzii brazi
se aud colinde,
stele de zãpadã.
Uneori mai râd,
peste ochii-mi când,
lin, uşori se-aşeazã
fulgi cernuţi de cerul
ce mã-mbrãţişeazã.
Uneori mai dorm
într-un vis diform,
când, grupuri de oameni,
bucuroşi de iarnã
râd precum copiii,
când vin alb
îşi toarnã.
Uneori e vis,
alteori, e iarnã.
|
