Cãlãuze-ndrumãtoare
O ia razna, prin fiinţã
inima fãrã credinţã,
ca un cal, puternic, mare,
care peste ziduri sare.
Adevãr fãrã credinţã,
sentiment fãr-raţiune...
Dragostea e-nţelepciune,
ce uşor închide ochii...
Doar dreptarul minţii,
sãnãtos precum sunt sfinţii,
ne aduce biruinţã.
Ca inima sã creadã
şi sã aleagã bine,
îi trebuie-ndrumare,
întemeiate gânduri,
nu vorbe printre rânduri,
ci armonii creştine.
Când amândouã sunt
acelaşi drept cuvânt,
cãlãuze-ndrumãtoare
a firii noastre-ascultãtoare,
oricât ne-ar fi atunci de greu,
în noi, coboarã Dumnezeu!
|
