Prin ochii tãi
Prin ochii tãi, prin mintea ta,
de parcã-n gând ai modela
în timp real, o floare,
trec ani în neuitare.
O vãd şi eu, o simt ca tine,
în unduirile-i senine,
cum creşte cu iubire,
înaltã, blândã şi subţire.
Apoi te simt cu drag, copil,
acoperind un gând fragil,
cu mâna pe o parte,
trei rânduri într-o carte.
Mi-ai spus cândva cã şi tu scrii
despre copile pe câmpii,
cu rochii lungi şi umeri goi,
cu zâmbet cald şi buze moi.
Îmi amintesc. Eram copil,
cu hainã verde şi-un alt stil,
şi dacã stelele sclipeau,
credeam cã-n noapte mã vegheau.
Ceva ai moştenit, zâmbind,
fãrã sã ştii, doar tu simţind,
cã ochii tãi şi mintea ta,
poveşti de dor vor modela.
(Sofiei, cu drag).
|
