Ecou
…
Pentru ce ne-om chinui
Întreaga viaţã cãutând
Metodele de-a ne-mplini
Patimile-n noi strigând?
…
În fond totul se reduce
La chinul supravieţuirii,
Între patimile firii
Şi chinul celui de pe cruce!
…
Nu poate fi viaţa blestem
Deşi unii-s condamnaţi
De patimile lor purtaţi
Sã moarã în mod suprem!
…
Absolutul? Vis şi-atât,
Ecou pierdut în veşnicie
Viaţa? Eternul început,
Caznã şi zãdãrnicie!
…
Prinsã-n mrejele uitãrii,
Se leapãdã de tot fiinţa.
O, cum urcã nevoinţa
Pe culmile disperãrii!
…
Şi cautã, al poftei rob,
Sã-şi umple viaţa cu de toate,
Murind devreme, biet neghiob
Mai înainte chiar de moarte!
