Atât
...
Mai mult nu pot sã fiu şi nici mai bun,
Aş vrea sã plec, deja mã simt povarã,
N-aş vrea sã prind o altã primãvarã,
Iar dacã viaţa va continua sã doarã,
Mai bine aş pleca. De ce sã mai rãmân?!
...
Cât nu mai pot cuiva sã fiu de vreun folos,
Câtã vreme trupul îmi e neputincios,
Iar mai mult nu pot fi şi nici mai bun,
Cui foloseşte oare cã sunt atât de jos?
Mai bine aş pleca. De ce sã mai rãmân?!
...
Dacã mã simt în plus, de ce-aş mai sta?
Nu mai am nimic de oferit, de spus,
De ce-aş mai sta dacã mã simt în plus
Şi nu-s bun de nimic? Mai bine aş pleca!
...
Aş vrea sã fie în miez de primãvarã,
Când bate-un vânt cãlduţ, încetinel
Şi din întreaga viaţã, atâta sã mai cer,
Doamne Dumnezeule, sã nu mã doarã!
