Libertate
...
Nu-mi trebuie critici la ce scriu,
Ce-mi vor spune, ştiu deja,
Pentru cã scriu aşa cum ştiu
Şi asta-i poezia mea!
...
Dar faţã de cum se scrie,
În ãst pseudomodernism,
Poezia mea e vie,
Aşa, precum un organism!
...
Şi chiar de pare desuet,
Depãşit, fãrã valoare,
Eu, dacã-s un oarecare,
N-am pretenţii de poet!
...
Şi fãrã rimã pot sã scriu,
Dar nu vreau, deşi nu-i greu,
Pentru cã scriu aşa cum ştiu,
Nu urmãresc niciun trofeu!
...
Diplome, concursuri, premii?
Nu-mi aduc niciun follos,
Toate-s precum haina vremii,
Doar un mod de-a fi faimos!
...
Scriu cum ştiu, aşa cum pot,
Aşa am învãţat la şcoalã,
Chiar dacã par un idiot
În lumea parcã tot mai goalã!
...
Puţini mai ştiu azi de cuvânt,
Cum sã-l joace, sã-l struneascã,
În rimã sã strãluceascã,
Restul, o apã şi-un pãmânt!
...
Nu-i treaba mea sã dau verdict
Despre starea poeziei,
Dar, în umbra fanteziei
Scriu cum ştiu. Nu-i un delict!
|
