Nevoia de Luminã
...
Ai venit la noi ca o adiere
Ce frunzãreşte arborii-n zãvoi
Şi mângâie o lume, în tãcere!
...
Cei de lângã tine erau prea puţini
Şi nu puteau sã-ţi apere fiinţa
Când ţi-au aşezat coroana grea de spini,
Naintea ta vãdindu-şi neputinţa!
...
Azi nu-i altfel. Din nou vor sã te urce
Undeva, la mal de drum, pe-o cruce,
Din inimile noastre sã te amputeze,
În locul tãu sã punã tot felul de proteze!
...
Sã mai ştii cã-n ţarã-s trãdãtori şi hoţi
Ce ne batjocoresc onoarea şi credinţa,
Bezna le-a cotropit mintea şi voinţa,
Dã-le tu Luminã, aprinde-o pentru toţi!
