Cãlãtoria
...
Sã nu te amãgeşti. Trecãtoare-s toate
Toate se nasc, trãiesc puţin şi mor,
Veşnicia e doar acolo-n moarte,
Toate-s ca vântul ce bate, trecãtor!
...
Priveşte-n jur. Totu-i zãdãrnicie,
Spunea poetul cã viaţa-i visul morţii,
E tare grea calea spre veşnicie,
Ce pare drum dar e capcana sorţii!
...
Priveşte-n zare! Vezi dealu-acela plat
În care vântul loveşte nãprasnic?
Ei bine-acela a fost un munte-nalt
Ce se-nãlţa spre cer semeţ şi falnic!
...
Ce mai e azi? Movilã doar, gârboavã,
Pe care brazii nu îndrãznesc a creşte,
Ca un armãsar ce-a devenit o gloabã
Şi nimenea de-acum nu-l cãlãreşte!
...
Cât eşti tânãr nimic nu-ţi stã-mpotrivã,
Ci la picioare, toate ţi se-aştern,
Te crezi un zeu, puternic şi etern,
Însã ca mâine ţi-or face de colivã!
...
Pe soarta ta nu poţi sã fii stãpân
Ca tot ce trece şi tu eşti trecãtor,
Dar cât trãieşti sã ştii cã eşti dator
Rãmânã dupã tine o urmã de om bun!
