Floarea
...
Când te naşti sã gãseşti o floare,
Nu te opreşti şi cauţi într-una,
Te sui în cer şi vorbeşti cu luna
Sã afli taina razelor de soare!
...
Nu te opreşti, cauţi, cauţi mereu,
Nerãbdãtor sã dai de urma florii
Întrebi pãmântul vântul, norii
Şi-ai vrea sã te ajute Dumnezeu!
...
Cautând floarea ce ţi se cuvine
O gãseşti atunci când nu te-aştepţi,
Ştie deja destinul despre tine
Şi-ncotro e scris sã te îndrepţi!
...
Dacã doreşti floarea foarte tare
Încât sã laşi în urmã tot ce-a fost
Roagã cerul sã-ţi dea ca adãpost
Delicata umbrã-a petalelor de floare!
...
Cerul ştie deja ce te împinge
Spre frãmântarea ta neostoitã
Şi dorul ce te arde ţi-l va stinge
Dãruindu-ţi floarea mult doritã!
...
Şi-abia atunci fiinţa-ţi va fi-ntreagã,
De-abia atunci tu vei fi-mplinit,
În momentu-n care vei fi regãsit
Floarea vieţii, floarea ta cea dragã!
