Misterul
...
Se naşte omul gol, în pielea goalã,
În lumea asta ce-l corupe crunt
Sã devinã sclav vânãrilor de vânt,
Efemerã umbrã nãscutã sã moarã!
...
În lumea lui, totu-i zãdãrnicie,
Visul şi dorinţa zborului spre stele,
Cãutãri atente spre cele efemere,
Fir de praf pierdut prin veşnicie!
...
Se naşte-aici uitând de unde vine,
Doar un foc îl roade ca o amintire,
Materie inertã stropitã cu iubire,
Menit a fi sãmânţa lumilor divine!
...
Dar rãtãcitor în lumea materialã,
Prins în chingile teluricului brut,
Spre a-şi aminti de ce este fãcut,
Va renaşte condamnat sã moarã!
