E doar chip plãmada lumii, dar nu-i vreo asemãnare
...
Astãzi înţelepţii lumii se-ntrec sã-ţi pãtrundã taina
în academice ţinute, atenţi la cum le picã haina,
te confiscarã teologii cu-a lor docte teorii,
te cerceteazã şi savanţii uzând de noi tehnologii.
...
Despre tine numai unii au voie astãzi sã vorbeascã,
nu cumva mirenii lumii de-a te ştii sã îndrãzneascã,
iar la tine doar bogaţii au acces cu-a lor avere,
nu sãrmanii sau bolnavii ce te tot strigã cu putere!
...
Se plãteşte astãzi bine drum la locurile sfinte,
pelerini din toatã lumea se-nghesuie printre morminte,
ca pe vremuri vor s-atingã spre folos sfintele moaşte
şi-apoi în adunãri savante, cu laude sã se împroaşte!
...
Ferecaţi în fir de aur te pomenesc preoţi la slujbe
cu-a lor dragoste de oameni ca a copacilor de drujbe,
unii te socot cã fost-ai un om ca dânşii, oarecare,
ce-a pãtruns taina magiei doar ca sã se facã mare.
...
Ce-ai lãsat cu vorbã blândã multora nici nu le pasã,
le-ajunge pelerinajul din care banii pot sã iasã,
de mii de ori vândut-au crucea ce te-a ţintuit pe ea
şi parcã-ntreaga omenire are bucãţi din crucea ta.
...
Îţi tãlmãcesc şi vorba dulce cum cã n-ar fi cum ai spus,
cã ei au studii mai înalte şi vorba ţi-o privesc de sus,
azi în umbra ta Hristoase se umflã-n pene învãţaţi,
iar popii în odãjdii scumpe pe lângã tine-s împãraţi!
...
azi de mult mai multe ori mai rea e lumea ca atunci,
oamenii par fãrã suflet, cã-s împietriţi ca nişte stânci.
Iar sãracii tãi Hristoase astãzi îţi sunt şi mai sãraci,
dar tu nu le mai eşti în lume cu sãrãcia sã-i împaci!
...
Mulţi îţi despicã astãzi slova cãutându-te-n Psaltiri,
dar sunt mulţi şi din aceia ce pitiţi prin mãnãstiri
ţi-au împãrţit înţelepciunea dupã cum îi taie capul
şi-n oglinda umbrei tale îşi aranjeazã fin potcapul.
...
Pictori s-au dat de ceasul morţii sã-ţi caute un chip în lume,
un chip de om ca sã-l aleagã şi sã-l punã pe icoane,
mari artişti ce fac tablouri imortalizând cucoane,
Toţi sperând ca lângã tine sã-şi fãureascã un renume!
...
Michelangelo, da Vinci, şi-alţi ca ei se întrecurã,
pictând, precum fac croitorii, sã-ţi fixeze o mãsurã,
sã te încadreze-n reguli, cu-a lor proporţii ideale,
te pictau precum anticii îl vedeau pe Prometeu,
cu trupul musai de Adonis, cã doar erai un Dumnezeu!
...
Azi te invocã-ntreaga lume, cã eşti în gura tuturor,
cei mai mulţi te pomenesc pentru vreun trai mai uşor,
vor noroc la loterie, sau pentru vreo examinare,
dar cu-a ta învãţãturã, nimeni nicio treabã n-are!
...
Te vãd ca pe-o zânã bunã purtãtoare de noroc,
şi aleargã dupã tine pe unde-aud, din loc în loc
parcã au uitat cu toţii cã viaţa-i datã spre rãbdare,
cã oricât ar trãi de bine, au nevoie de iertare,
cã şi bogatul şi sãracul au acces la mântuire
şi cel cu inima de piatrã şi cel plin doar de iubire!
...
Dar iubirea-i o prostie pentru epoca modernã,
iar iertarea-i doar o vorbã, doar o simplã teorie,
cã ce mai sunt în lume astãzi, simplã fantasmagorie
şi câţi ştiu din lumea asta cã moartea-i viaţa cea eternã?
...
Ce mai este drept în lumea ziditã în pragmatism,
când justiţia în lume bolnavã e de-astigmatism?
câţi te-or mai înţelege azi cu-a lor creiere tãlâmbe,
când drepte legitãţi divine pentru lumea asta-s strâmbe,
când astãzi imoralitatea este la rang de virtute,
iar creştinii se tot roagã cerând vrute şi nevrute?
...
Degeaba ai venit în lume pe moartea lumii tu cãlcând,
cã lumea ce te-a rãstignit, te va mai rãstigni oricând,
iar ce-ai adus tu lumii noastre cine poate sã cuprindã,
când tu ai pus în faţa lumii, prin tine însuţi o oglindã
...
ca sã vadã nu cum este, goalã, searbãdã, pustie,
ci sã se vadã fiecare cum ar trebui sã fie,
lumea asta-i tot o ranã din cap pânã la picioare,
e doar chip plãmada lumii, dar nu-i vreo asemãnare!
(Cisnãdie-13 mai 2019)
