Teamã
...
Dacã mã tem de timpul ce-o sã vinã?
Bineînţeles cã da, doar ştiu ce vine,
Vedem deja cum bezna furã din luminã,
Cum oamenii sunt smulşi din rãdãcinã,
Cum viaţã-n oameni e parcã mai puţinã,
Cum vânt şi ploaie-s lacrimi şi suspine!
...
Pândeşte omenirea din ea sã ia bucãţi
De undeva din umbrã, ochiul luciferic
Şi sufletele goale le strânge de la toţi,
Închide lumii drumul cu lacãte la porţi
Îşi pune slugile sã-i facã rost de morţi
Şi lasã peste lume hidosu-i întuneric!
...
Dacã mã tem pentru ce va sã fie?
Dacã mã tem de vremea de pe urmã?
Da, mã tem vãzând atâta grozãvie,
O omenire oarbã, tot mai puţin vie,
Pãmântul transformat într-o colivie,
Iar omenirea toatã devenitã turmã!
