Rãmân aci
...
Se duce lumea, se vede clar, se duce
Mi-e teamã cã nu-şi mai poate reveni,
Eu nu vreau cu lumea, voi rãmâne-aci,
Între-o nãdejde şi un Hristos pe cruce!
...
Mã ascund în versuri şi dintre ele strig
Cum strigam odatã în vechiul regim,
Când locuiam în blocul de lângã ţintirim,
Daţi drumul la curent, e beznã şi e frig!
...
Rãmân aci-ntre versuri, cu lumea nu merg,
Nu vreau s-accept noul statut de sclav,
Mã-nchid în mine şi numele mi-l şterg
Nu merg cu lumea în evul nou, bolnav!
...
Mã leg cu rime de versuri demodate,
Mai strâns decât vaporul cu parâme,
Din lume simt deja miros de moarte,
Rãmân cu poezia mea, atât pot spune!
...
Ce-aş câştiga cu lumea de m-aş duce?
Unde se duce lumea, care-i rolul meu?
Rãmân în vremea mea cu Dumnezeu
Între-o nãdejde şi un Hristos pe cruce!
